Martie în cărţi

Oscilez între dorinţa mea puternică de a vă vorbi despre cărţi şi lipsa de timp, iar categoria Luna în cărţi este cea care reuşeşte să mă menţină la suprafaţă. Mă bucur ca măcar o dată pe lună să vă spun cu ce mi-am mai încântat privirea şi ce descoperiri am făcut. Sper să vă placă şi vouă la fel de mult ca şi mie, aceasta este un fel de invitaţie pentru comentarii, păreri, impresii, sugestii sau ce mai doriţi voi.

Revenind la treburile noastre, în luna martie am reuşit să termin 7 (şapte) cărţi, ceea ce mi se pare un lucru tare bun. 

Încep cu Octopussy, un roman primit direct de la autoare care a stârnit controverse în blogosferă. Conţinutul sexual explicit, câteva obiceiuri stranii ale tinerelor personaje au creat reacţii nu tocmai plăcute din partea cititorilor, însă pe mine mă interesează mult mai mult modul în care a fost scrisă. Cred că a fost destul de captivant pentru un roman de debut, este o încercare cu şanse să devină mai mult. Momentan are 3 steluţe de la mine.

Îmi pare tare rău că nu am adus-o pe Irene Nemirovsky mai devreme în viaţa mea de cititoare. Neînţelegerea este un roman frumos, foarte bine scris care evidenţiază diferenţele dintre doi amanţi atunci când situaţia financiară este diferită. Pasionali la început, dând în clocot de iubire, cei doi se depărtează pe măsură ce apar diferenţe de gândire, de atitudine, de comportament. El munceşte mult, este obosit, este sărac şi orgolios, iar ea puţin cam superficială şi cu siguranţă incapabilă să îl înţeleagă. Problema lor este  comunicarea, nu reuşesc să transmită gândurile în forma lor pură. A primit patru steluţe pe Goodreads, însă a fost mai degrabă de un 4,5. 

Zero, Zero, Zero m-a tulburat rău de tot. Nu reuşesc să atribui o categorie acestui roman pentru că mi se pare al naibii de real. Pe scurt, este vorba despre droguri, despre putere şi despre oameni ce ar face orice pentru bani. Autorul s-a documentat pentru a face un soi de istorie a cocainei şi a modului în care ea s-a răspândit în lume. Eu zic să o citiţi pentru că descrierea mea nu e suficientă şi nu poate cuprinde profunzimea subiectului.

După acest roman aveam nevoie de ceva optimist, vesel, plin de speranţă care să mă scoată din lumea neagră ( albă) în care mă cufundasem. Aşa este Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry. Personajul principal, Harold, porneşte într-un pelerinaj pe sute de kilometri pentru a o salva pe prietena lui bolnavă de cancer. Pe parcurs întâlneşte persoane cu diverse poveşti şi cu ajutorul lor, reflectă asupra relaţiei cu fiul său, cu părinţii, cu soţia, cu el însuşi. E un soi de traseu iniţiatic care rezultă într-un alt Harold, mai bun. 5 steluţe pe Goodreads.

Ultima iluzie nu m-a încântat. Deloc. Nu am fost prinsă în acţiune, nu am empatizat cu personajele, nu mi-a stârnit emoţii, nimic. Aş putea spune că a fost o lectură seacă. A venit, a plecat. Nu a lăsat nimic în urmă. E păcat mai ales că subiectele alese puteau fi dezvoltate foarte frumos, puteau impresiona, puteau mişca un cititor. Vorbim despre copii sălbatici ( cei crescuţi în condiţii anormale, ca pentru animale), despre anorexie, despre căderea turnurilor, despre alcool, despre familii nefericite. Autoarea a încercat să le îmbine pe toate, însă mie nu mi-a plăcut modul în care a aranjat treburile. I-am dat 3 steluţe, deşi ştiu că pentru mine au fost mai degrabă două. 

Am avut un voucher pe Amazon de 10 dolari şi am decis, printre altele, să îmi iau Faery Tales. În această carte regăsim repovestiri ale unor basme sau poveşti celebre ( sau nu chiar). Pe unele le-am recunoscut, altele mi-au fost străine, cred că depinde de ce am citit fiecare în copilărie şi cărui popor aparţinem. M-am simţit bine citindu-le, mi-au amintit de colecţia aceea numeroasă cu basme nemuritoare pe care o adoram în copilărie. Totuşi trebuie să vă avertizez că unele imagini sunt destul de violente şi macabre ceea ce face ca această carte să fie mai potrivită mai tineri şi adulţi şi mai puţin (selectiv) pentru copii. Nu mai ştiu exact câte pagini are, eu citeam din când în când din ea pe Kindle şi a durat destul de mult să o termin pentru că mai aveam alte cărţi în curs de citire. 4 steluţe pe Goodreads.

În sfârşit am citit Clopotul de sticlă de Sylvia Plath! Aici întâlnit un personaj oarecum boem, inteligent şi poate prea gânditor ce câştigă o bursă pentru o celebră revistă de modă din New York. Când află că este respinsă de un curs de creaţie, ea începe să se confrunte cu o depresie teribilă ce o apropie periculos de sinucidere. Un subiect dur, ce devine de-a dreptul crud când aflăm că autoarea nu a păstrat sinuciderea la nivel de ficţiune. Trebuie să recunosc că iniţial o înţelegeam, aveam unele preferinţe şi păreri comune ( despre citit, despre învăţat, despre carieră, despre gătit), însă de la un anumit moment s-a rupt firul de legătură între mine şi ea. Probabil că din cauză că nu am fost vreodată în depresie, n-am întâlnit oameni care se confruntă cu ea sau n-am citit despre acest subiect, nu am fost capabilă să înţeleg schimbările prin care trecea. Însă oricum ar fi, stilul de a scrie a fost impecabil. Ca o poezie. 

Dacă ar fi să fac un clasament ar fi aşa:

• Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry
• Neînţelerea
• Clopotul de sticlă

Remarcaţi că lecturile mele din luna martie au fost diversificate, e un lucru pe care mi l-am propus. 

Voi ce aţi citit în luna martie? Ce părere aveţi despre cărţile mele? Sugestii pentru blog?